leucopenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEUCOPENÍE s. f. Scădere patologică a numărului globulelor albe din sânge. [
Pr.:
le-u-] – Din
fr. leucopénie.leucopenie (Dicționar de neologisme, 1986)LEUCOPENÍE s.f. Boală caracterizată prin scăderea anormală a numărului leucocitelor din sânge. [Gen.
-iei. / < fr.
leucopénie, cf. gr.
leukos – alb,
penia – sărăcie].
leucopenie (Marele dicționar de neologisme, 2000)LEUCOPENÍE s. f. scădere anormală a numărului leucocitelor din sânge. (< fr.
leucopénie)
leucopenie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LEUCOPENÍE (‹
fr. leuco- +
gr. penia „sărăcie”)
s. f. Scăderea sun 4.000 pe mm
3 a leucocitelor din sânge. Se datorează unor infecții cauzate de virusuri ori protozoare, malnutriției, anemiei etc.
leucopenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!leucopeníe (le-u-) s. f.,
art. leucopenía, g.-d. art. leucopeníei; pl. leucopeníileucopenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEUCOPENÍE, leucopenii, s. f. Scădere patologică a numărului globulelor albe din sânge cauzată de virusuri, malnutriție etc. [
Pr.:
le-u-] — Din
fr. leucopénie.