lecuire - explicat in DEX

lecuire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LECUÍRE, lecuiri, s. f. Acțiunea de a (se) lecui și rezultatul ei; vindecare, tămăduire, însănătoșire. – V. lecui.

lecuire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lecuíre s. f., g.-d. art. lecuírii; pl. lecuíri

lecuire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LECUÍRE, lecuiri, s. f. Acțiunea de a (se) lecui și rezultatul ei; vindecare, tămăduire, însănătoșire. — V. lecui.