lectorat - explicat in DEX

lectorat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LECTORÁT, lectorate, s. n. 1. Funcția de lector¹ (1) într-o instituție de învățământ superior. 2. Catedră în învățământul superior în care se predă limba (și cultura) unui popor străin, adesea cu profesori din țara respectivă. – Din germ. Lektorat.

lectorat (Dicționar de neologisme, 1986)
LECTORÁT s.n. 1. Funcție, grad de lector¹. 2. Curs universitar pentru o limbă străină, funcționând de obicei cu profesori străini. [< germ. Lektorat].

lectorat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LECTORÁT s. n. 1. funcția de lector¹ (1). 2. catedră universitară a unei țări în altă țară, în cadrul căreia profesori ai celei dintâi predau studenților din țara gazdă, o anume materie de învățământ. 3. grup de profesori din învățământul superior care predau o disciplină la o altă facultate decât aceea de care aparțin. (< germ. Lektorat)

lectorat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lectorát s. n., pl. lectoráte

lectorat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LECTORÁT, lectorate, s. n. 1. Funcția de lector¹ (1) într-o instituție de învățământ superior. 2. Catedră în învățământul superior în care se predă limba (și cultura) unui popor străin, adesea cu profesori din țara respectivă. — Din germ. Lektorat.