lector (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÉCTOR1, -Ă, lectori, -e, s. m. și
f. 1. Grad în unele instituții de învățământ superior, mai mare decât asistentul și mai mic decât conferențiarul; persoană care are acest grad.
2. Membru al unui lectorat (
2).
3. (Ieșit din uz) Persoană care ținea lecții sau care conducea seminariile în învățământul politic, în universitățile populare etc. – Din
germ. Lektor.