lavră - explicat in DEX

lavră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LÁVRĂ, lavre, s. f. Mănăstire mare în unele țări ortodoxe, unde călugării locuiesc în chilii construite la distanță unele de altele, în felul caselor unui sat. – Din sl. lavra.

lavră (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
lávră (lávre), s. f. – 1. Comunitate sau mănăstire de călugări de rit oriental, care trăiesc în chilii individuale. – 2. Adunare zgomotoasă, hărmălaie, harababură. Ngr. λαύρα, parțial prin intermediul sl. (bg., rus., sb.) lavra (Tiktin; DAR; cf. Vasmer, Gr., 38). Sensul al doilea se datorează unei confuzii cu havră. – Der. lavriot, s. m. (călugăr care aparține la o lavră).

lavră (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LÁVRĂ (‹ ngr.) s. f. Mănăstire mare ortodoxă (de călugări) din Egipt, mai târziu din Grecia și Rusia, ale cărei chilii, dispuse la o oarecare depărtare una de alta, formează o așezare de sine stătătoare.

lavră (Dicționaru limbii românești, 1939)
lávră f., pl. e (mgr. lávra, mînăstire, d. vgr. laûra, stradă, trecătoare; vsl. sîrb. rus. lávra). Mare mînăstire ortodoxă în care fiecare călugăr îșĭ are chilia luĭ, spre deosebire de chinovie, în care călugăriĭ locuĭesc la un loc în case maĭ marĭ. Lavrele atîrnă numaĭ de patriarhiile răsărituluĭ: Atos, Ierusalim, Rumelia și Sinaĭ. (În Rusia sînt celebrele lavre ale Kievuluĭ). Munt. Havră.

lavră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lávră (la-vră) s. f., g.-d. art. lávrei; pl. lávre

lavră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lavră f. mănăstire mare în care fiecare călugăr își are chilie proprie și separată de a altora, dar stând toate sub un egumen: lavrele atârnă numai de patriarhiile răsăritului (Atos, Ierusalim, Rumelia, Sinai). [De origină slavo-greacă].

lavră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lavră f. în locuțiunea lavre și palavre, fleacuri. [Scurtat din palavră].

lavră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LÁVRĂ, lavre, s. f. Mănăstire mare din unele țări ortodoxe, unde călugării locuiesc în chilii construite la distanță unele de altele, în felul caselor unui sat. — Din sl. lavra.