lavrac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LAVRÁC, lavraci, s. m. Pește marin răpitor, asemănător cu șalăul, de culoare cenușie-argintie, cu o dentiție foarte dezvoltată, apreciat pentru carnea sa; lup-de-mare
(Morone labrax). – Din
ngr. lávrax, -akos.lavrac (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)LAVRAC, lavraci, s.m. Pește din fam.
serranidae (bibani-de-mare), cu un corpul mai alungit, cu solzi mici, semănând mai mult cu șalăul; este frecvent în Oceanul Atlantic și Mediterana, ajungând și în Marea Neagră până în apele îndulcite de la vărsarea fluviilor; se comercializează de obicei întreg, la o greutate de 2-3 kg, când are carnea excelentă, dar și exemplare mari de până la 1 m lungime și 15 kg; pop.
șalău-de-mare, lup-de-mare; fr.
perche de mer, loup de mer; germ.
Seebarsch, Wolfsbarsch, engl.
sea bass; it.
spigola, branzino (
Morone labrax, Roccus labrax, Dicentrarchus labrax).
lavrac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lavrác (la-vrac) s. m.,
pl. lavrácilavrac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LAVRÁC, lavraci, s. m. Pește marin răpitor, asemănător cu șalăul, de culoare cenușie-argintie, cu o dentiție foarte dezvoltată, apreciat pentru carnea sa; lup-de-mare
(Morone labrax). — Din
ngr. lávrax, -akos.