laviță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÁVIȚĂ, lavițe, s. f. Scândură lată fixată pe țăruși de-a lungul unui perete în casele țărănești, pe care se stă. ♦ Bancă fixată afară (la poarta caselor țărănești). ♦ (Rar) Scândură pe care se șade în căruță, în sanie. [
Var.:
láiță s. f.] – Din
bg. lavica.