labiolectură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LABIOLECTÚRĂ s. f. Aptitudine de a înțelege vorbirea după mișcările buzelor. [
Pr.:
-bi-o-] –
Labi[al] +
lectură.labiolectură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LABIOLECTÚRĂ s. f. Aptitudine de a înțelege vorbirea după mișcările buzelor. [
Pr.:
-bi-o-] —
Labi[al] +
lectură.