labiovelar - explicat in DEX

labiovelar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LABIOVELÁR, -Ă, labiovelari, -e, adj. (Despre consoane) A cărei articulare se realizează concomitent prin rotunjirea buzelor și atingerea limbii de vălul palatului. ◊ (Substantivat, f.) În cuvântul latinesc „aqua”, qu este o labiovelară. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiovélaire.

labiovelar (Dicționar de neologisme, 1986)
LABIOVELÁR, -Ă adj., s.f. (Sunet) pronunțat cu ajutorul buzelor și al părții posterioare a vălului palatului. [Pron. -bi-o-. / cf. fr. labiovélaire].

labiovelar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LABIOVELÁR, -Ă adj., s. f. (consoană) care se articulează prin rotunjirea buzelor și atingerea limbii de vălul palatului. (< fr. labiovélaire)

labiovelar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
labiovelár (-bi-o-) adj. m., pl. labiovelári; f. labioveláră, pl. labioveláre

labiovelar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LABIOVELÁR, -Ă, labiovelari, -e, adj. (Despre consoane) A cărei articulare se realizează concomitent prin rotunjirea buzelor și atingerea limbii de vălul palatului. ◊ (Substantivat, f.) în cuvântul latinesc „aqua” qu este o labiovelară. [Pr.: -bi-o-] — Din fr. labiovélaire.