labial - explicat in DEX

labial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LABIÁL, -Ă, labiali, -e, adj. Care aparține buzelor, privitor la buze. Mușchi labial. ♦ (Despre sunete) Care se articulează cu participarea buzelor. O și u sunt vocale labiale, iar b, f, m, p și v, consoane labiale. ◊ (Substantivat, f.) O este o labială. ◊ (Adverbial) B se articulează labial. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labial.

labial (Dicționar de neologisme, 1986)
LABIÁL, -Ă adj. Referitor la buze, al buzelor. // adj., s.f. (Sunet) la a cărui articulare participă buzele. [Pron. -bi-al. / < fr. labial, cf. lat. labium – buză].

labial (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LABIÁL, -Ă adj. referitor la buze. ◊ (despre sunete; și s. f. ) care se articulează cu participarea buzelor. (< fr. labial)

labial (Dicționaru limbii românești, 1939)
*labiál, -ă adj. (fr. labial, d. lat. lábium, buză). De la buze, al buzelor: mușchĭ labialĭ. Gram. Sunete saŭ litere labiale, care se pronunță cu buzele, ca p, b, f, v, m. S. f., pl. e Sunet labial, literă labială.

labial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
labiál (-bi-al) adj. m., pl. labiáli; f. labiálă, pl. labiále

labial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
labial a. 1. ce ține de buze: artere labiale; 2. Gram. care se rostește mai ales cu buzele: b, p, f, v, sunt consoane labiale.

labial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LABIÁL, -Ă, labiali, -e, adj. Care aparține buzelor, privitor la buze. Mușchi labial. ♦ (Despre sunete) Care se articulează cu participarea buzelor. „O ” și „u ” sunt vocale labiale, iar „b ”, „m ”, „p ” și „v ” consoane labiale. ◊ (Substantivat, f.) „O„ este o labială. ◊ (Adverbial) „B” se articulează labial. [Pr.: -bi-al) — Din fr. labial.