kil(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) KIL s. n. Kilogram [Var.: kílo s. m.] – Din fr. kil.
kil(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982) KIL, kíle, s.n.
kil(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) kil (pop.) s. n., pl. kíle
kil(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) KIL,kile, s. n. (Pop.) Kilogram. [Var.: kilo s. n.] — Din fr. kil.