kilo - explicat in DEX

kilo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
KÍLO¹ s. n. v. kil.

kilo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
KILO²- Element de compunere care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea de o mie de ori. – Din fr. kilo, gr. kilioi „mie”.

kilo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)
KÍLO¹, kílo, s.n.

kilo (Marele dicționar de neologisme, 2000)
KILO²- elem. „O mie”, „de o mie de ori”. (din fr. kilo-, cf. gr. khilioi)

kilo (Dicționar de neologisme, 1986)
KILO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „o mie”, „de o mie de ori”. [< fr. kilo-, cf. gr. chilioi – o mie].

kilo (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
KILO- (‹ fr. {s}; gr. khilioi „mie”) 1. Element de compunere care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea cu o mie de ori; are simbolul k și se scrie înaintea simbolului unității de măsură (ex. kilometru). 2. (INFORM.) Element de compunere care indică multiplicarea de 2¹⁰, adică 1024, a cantității de informației desemnată de cuvântul pe care îl precedă (ex. kilobyte, kilooctet).

kilo (Dicționaru limbii românești, 1939)
*kílo..., V. chilo....

kilo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
kílo s. n., pl. kílo

kilo (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
KÍLO¹ s. n. v. kil.

kilo (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
KÍLO²- Element de compunere care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea de o mie de ori. — Din fr. kilo, gr. kilioi „mie”.