kieselgur - explicat in DEX

kieselgur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
KIESELGÚR s. n. Rocă sedimentară silicioasă, formată prin depunerile cochiliilor unor alge microscopice monocelulare; diatomit, pămânțel. [Pr.: chiz-] – Din germ. Kieselgur.

kieselgur
KIESELGÚR s. n. v. kiselgur.

kieselgur (Marele dicționar de neologisme, 2000)
KIESELGÚR [CHI-ZEL-] s. n. diatomit. (< germ. Kieselgur)

kieselgur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
kieselgúr (germ.) [kies pron. chiz] (kie-) s. n.

kieselgur (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
KIESELGÚR s. n. Rocă sedimentară silicioasă, formată prin depunerile cochiliilor unor alge microscopice monocelulare; diatomit, pămânțel. [Pr.: chiz-] — Din germ. Kieselgur.