jăchilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JẮCHILĂ s. f. (
Reg.) Povară purtată de un animal sau de un om; bagaj. – Din
germ. Säckel.jăchilă (Dicționaru limbii românești, 1939)jắchilă f., fără pl.
Est. Bagaj, calabalîc, tarhat, lucrurĭ necesare într’o călătorie. – Scris și
jechilă.jăchilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jắchilă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. jắchileijăchilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JẮCHILĂ s. f. (
Reg.) Povară purtată de un animal sau de un om; bagaj. — Din
germ. Säckel.