jupuitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUPUITÚRĂ, jupuituri s. f. Rană produsă prin jupuirea pielii; jupuială. [
Pr.:
-pu-i-] –
Jupui +
suf. -ură.jupuitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jupuitúră s. f.,
g.-d. art. jupuitúrii; pl. jupuitúrijupuitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JUPUITÚRĂ, jupuituri, s. f. Rană produsă prin jupuirea pielii; jupuială [
Pr.:
-pu-i-] —
Jupui +
suf. -tură.