jupuire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) JUPUÍRE,jupuiri, s. f. Acțiunea de a jupui și rezultatul ei; jupuit1. [Var.: (reg.) jupíre s. f.] – V. jupui.
jupuire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) jupuíre s. f., g.-d. art. jupuírii; pl. jupuíri
jupuire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) JUPUÍRE,jupuiri, s. f. Acțiunea de a jupui și rezultatul ei; jupuit1 [Var.: (reg.) jupíre s. f.] — V. jupui.