jupuitor - explicat in DEX

jupuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i- – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor.

jupuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre

jupuitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
jupuitor m. cel ce jupoaie.

jupuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și fi (Adesea fig.) (Persoană) care. jupoaie. [Pr.: -pu-i – Var.: (reg. jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor.