judiciozitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUDICIOZITÁTE, judiciozități, s. f. Calitatea de a fi judicios; cumpănire justă a lucrurilor; chibzuință. [
Pr.:
-ci-o-] –
Judicios +
suf. -itate.judiciozitate (Dicționar de neologisme, 1986)JUDICIOZITÁTE s.f. Caracter judicios; chibzuință. [Pron.
-ci-o-. / cf. fr.
judicieusité].
judiciozitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)JUDICIOZITÁTE s. n. caracter judicios. (< fr.
judicieusité)
judiciozitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)judiciozitáte (-ci-o-) s. f.,
g.-d. art. judiciozitắții; pl. judiciozitắțijudiciozitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JUDICIOZITÁTE, judiciozități, s. f. Calitatea de a fi judicios; cumpănire justă a lucrurilor; chibzuință. [
Pr.:
-ci-o-) —
Judicios +
suf. -itate.