judicios - explicat in DEX

judicios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JUDICIÓS, -OÁSĂ, judicioși, -oase, adj. Care judecă cu pătrundere și cu discernământ; înțelept. ♦ (Despre acțiuni, idei etc.) Bine gândit, chibzuit, socotit. [Pr.: -ci-os] – Din fr. judicieux.

judicios (Dicționar de neologisme, 1986)
JUDICIÓS, -OÁSĂ adj. Gândit bine; înțelept, cu bun-simț, chibzuit. [Pron. -ci-os. / < fr. judicieux].

judicios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
JUDICIÓS, -OÁSĂ adj. care judecă cu discernământ, bine gândit. (< fr. judicieux)

judicios (Dicționaru limbii românești, 1939)
* judiciós, -oásă adj. (nlat. judiciosus, d. lat. judicium, judecată). Care are bună judecată: autor judicios. Care denotă judecată: reflexiune judicioasă. Adv. În mod judicios.

judicios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
judiciós (-ci-os) adj. m., pl. judicióși; f. judicioásă, pl. judicioáse

judicios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
judicios a. 1. care judecă bine, care are multă judecată: autor judicios; 2. care e făcut cu bun simț: răspuns judicios.

judicios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JUDICIÓS, -OÁSĂ, judicioși, -oase, adj. Care judecă cu pătrundere și cu discernământ; înțelept. ♦ (Despre acțiuni, idei etc.) Bine gândit, chibzuit, socotit. [Pr.: -ci-os] — Din fr. judicieux.