judecătorie - explicat in DEX

judecătorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JUDECĂTORÍE, judecătorii, s. f. Instituție judecătorească având competența de a soluționa (în primă sau în ultimă instanță) anumite pricini prevazute de lege; clădire unde se află sediul acestei instanțe. ♦ Autoritate judiciară. – Judecător + suf. -ie.

judecătorie (Dicționaru limbii românești, 1939)
judecătoríe f. Tribunal p. procese micĭ, localu unde judecă judecătoru de pace. Calitatea de judecător.

judecătorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
judecătoríe s. f., art. judecătoría, g.-d. art. judecătoríei; pl. judecătoríi, art. judecătoríile

judecătorie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
judecătorie f. 1. jurisdicțiunea judecătorului: în România sunt judecătorii de pace sau de ocol, urbane și rurale; 2. pretoriu.

judecătorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JUDECĂTORÍE, judecătorii, s. f. Instituție judecătorească având competența de a soluționa (în primă sau în ultimă instanță) anumite pricini prevăzute de lege; clădire unde se află sediul acestei instanțe. ♦ Autoritate judiciară. — Judecător + suf. -ie.