judecătoresc(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) JUDECĂTORÉSC, -EÁSCĂ,judecătorești, adj. Judiciar. – Judecător + suf. -esc.
judecătoresc(Dicționaru limbii românești, 1939) judecătorésc, -eáscă adj. Judiciar.
judecătoresc(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) judecătorésc adj. m., f. judecătoreáscă; pl. m. și f. judecătoréști
judecătoresc(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) judecătoresc a. judiciar: putere judecătorească.
judecătoresc(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) JUDECĂTORÉSC, -EÁSCĂ,judecătorești, adj. Judiciar. — Judecător + suf. -esc.