jucător - explicat in DEX

jucător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JUCĂTÓR, -OÁRE, jucători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc. 2. (Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) Jucăuș, zglobiu. – Juca + suf. -ător.

jucător (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
jucător, jucători s. m. (intl.) martor mincinos.

jucător (Dicționaru limbii românești, 1939)
jucătór, -oáre adj. și s. Care joacă: jucător de cărțĭ, jucător de horă, jucător pe funie (acrobat).

jucător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jucătór s. m., pl. jucătóri

jucător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
jucător m. cel ce joacă.

jucător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JUCĂTÓR, -OÁRE, jucători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc. 2. (Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) Jucăuș, zglobiu. — Juca + suf. -ător.