jip - explicat in DEX

jip (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JIP¹ s. n. (Reg.) Jeg (1). – Et. nec.

jip (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JIP², jipi, s. m. (Reg.) Copac tânăr, lung și subțire. – Din magh. zsup.

jip (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
jip, s.m. – v. jep¹.

jip (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
jip², jipi, s.m. (reg.) 1. copac tânăr, lung și subțire. 2. par. 3. (adv.) gol.

jip (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
jip³, s.n. (reg.) pajiște, ierbiș.

jip (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
jip⁴, jipi, s.m. (reg.) legătură, maldăr (de paie, de fân, de răchită, de strujeni), bâlie.

jip (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
jip (jípi), s. m. – 1. Snop, legătură. – 2. Arbust, tufiș. – 3. Par, bîtă. Mag. zsúp „snop” (Scriban). În Banat. – Der. jipan, s. m. (arbust; par).

jip (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
jip (jipuri), s. n. – Pajiște. Mag. gyep (DAR). În Trans.

jip (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) jip m. (ung. zsúp, fascicul, snop). Trans. Mănuchĭ, șumuĭog (de paĭe). Olt. Ban. Copac înalt și supțire.

jip (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) jip n. V. jep 2.