jintuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JINTUÍT1 s. n. Jintuire. ♦ (
Concr.) Zer gras stors din caș după frământare; jintuială. –
V. Jintui.jintuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JINTUÍT2, -Ă, jintuiți, -te, adj. (Despre caș) Care este frământat și stors de zer. –
V. jintui.jintuit (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)jintuít s.n. (pop.)
1. storsul coșului de zer prin frământare.
2. amestecarea unui lichid dintr-un vas prin clătinare.
3. (fig.) bătaie.
4. (fig.) stoarcerea unui om de avere de către cineva.
5. scursură grasă din cașul dulce frământat.
jintuit (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)jintuít, jintuítă, adj. (pop.)
1. (despre caș) stors de zer.
2. (despre un lichid dintr-o sticlă) amestecat prin clătinarea acesteia.
3. (fig.) bătut.
4. (fig.) stors de avere.
jintuit (Dicționaru limbii românești, 1939)jintuít n., pl.
urĭ. Est. Jintuĭală.
jintuit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jintuít s. n.jintuit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)jintuit n. scursură grasă din cașul dulce frământat.
jintuit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JINTUÍT1 s. n. Jintuire. ♦ (
Concr.) Zer gras stors din caș după frământare; jintuială. —
V. jintui.jintuit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JINTUÍT2, -Ă, jintuiți, -te, adj. (Despre caș) Care este frământat și stors de zer. – V.
jintui.