jir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JIR s. n. Fructul fagului, alcătuit dintr-o cupă ruginie ghimpoasă care conține două-trei semințe, folosit ca hrană pentru porci. ◊
Expr. (
Pop.)
A mâna (sau
a duce) porcii la jir = a dormi sforăind (tare). – Din
bg.,
scr. žir.jir (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)jir s. m. – Fructul fagului.
Sl. žirŭ „hrană” (Miklosich,
Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 159), fiind hrana obișnuită a porcilor;
cf. bg.,
sb. žir „ghindă”,
rut. žir „aliment”,
rus. žir „grăsime”. –
Der. jiriște, s. f. (pădure de fagi);
jirovină, s. f. (închiriere de jiriște pentru porci; teren cu ghindă).
jir (Dicționaru limbii românești, 1939)jir n. (vsl.
žirŭ, pășune, d.
žiti, a trăi; bg.
žir, slănină, ghindă, sîrb.
žir, slănină, pol.
žyr, ceh.
žir, recoltă de ghindă, ung.
szir, grăsime. V.
jitar). Fructu faguluĭ (ca constitue un nutreț p. porcĭ). Un joc cu arșicele așezate în cerc.
Iron. A fi plecat cu porciĭ la jir, a dormi sforăĭnd.
jir (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)JIR (‹
bg.,
scr.)
s. n. Fructul fagului, format dintr-o cupă ruginie lignificată, în care se află 2-3 achene în trei muchii; folosit ca hrană pentru animale și pentru extragerea unui ulei comestibil, care se râncezește ușor. În unele zone este consumat și de oameni, proaspăt sau prăjit.
jir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jir s. n.jir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)jir n. rodul fagului ce servă de nutreț porcilor. [Serb. JIR, ghindă].
jir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JIR s. n. Fructul fagului, alcătuit dintr-o cupă ruginie ghimpoasă care conține două-trei semințe, folosit ca hrană pentru porci. ◊
Expr. (
Pop.)
A mâna (sau
a duce)
porcii la jir = a dormi sforăind (tare). — Din
bg.,
sb. žir.