jintui - explicat in DEX

jintui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JINTUÍ, jintuiesc (jíntui), vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. – Cf. jintiță.

jintui (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
jintuí, jintuiésc, vb. IV (pop.) 1. a stoarce cașul de zer, frământându-l pe crintă cu mâinile. 2. a clătina un vas cu lichid, pentru ca acesta să se mestece. 3. (fig.) a bate. 4. (fig.) a stoarce de avere (pe cineva).

jintui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-1 stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] — Cf. jintiță.

jintuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
jintuì v. 1. a stoarce cașul de janț; 2. fig. a bate și a stoarce de avere.