jindui - explicat in DEX

jindui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

jindui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jindui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (înv.) A regreta. — Din sl. žendati.

jinduì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
jinduì v. 1. a-i duce jindul, a pofti la ceva; 2. a (se) lipsi de toate. [Slav. JẼDATI, a-i fi sete, foame, a pofti].