jinduire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JINDUÍRE, jinduiri, s. f. Faptul de
a jindui; dorință intensă, poftă, jinduială. –
V. jindui.jinduire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jinduíre (dorință)
s. f.,
g.-d. art. jinduírii; pl. jinduírijinduire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JINDUÍRE, jinduiri, s. f. Faptul de
a jindui; dorință intensă, poftă, jinduială. —
V. jindui.