jelire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) JELÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jeli; plângere, tânguire. – V. jeli.
jelire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) jelíre s. f., g.-d. art. jelírii
jelire(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) jelire f. plângere amară: o jelire întristătoare AL.
jelire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) JELÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jeli; plângere, tânguire. — V. jeli.