jelitor - explicat in DEX

jelitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JELITÓR, -OÁRE, jelitori, -oare adj. Care (se) jelește; care inspiră jale; jalnic. – Jeli + suf. -tor.

jelitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jelitór adj. m., pl. jelitóri; f. sg. și pl. jelitoáre

jelitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
jelitor a. 1. care se jelește 2. jalnic: glas de clopot jelitor AL.

jelitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JELITÓR, -OÁRE, jelitori, -oare, adj. Care (se) jelește; care inspiră jale; jalnic. – Jeli + suf. -tor.