jărui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JĂRUÍ vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A răscoli jarul
1 pentru a aprinde mai bine cărbunii; a jări. [
Var.:
a jeruí vb. IV.] –
Jar1 +
suf. -ui.jărui (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)jăruí (jeruí), vb. IV (reg.)
1. a răscoli, a zgândări, a scociorî, a scurma jarul de pe foc; a trage jarul la gura sobei sau a cuptorului.
2. a lumina făcând jar.
3. a zgâria pielea unei vite, împungând-o cu coarnele.
4. a îndoi pânza fiartă pentru înălbit în lungul ei, cu ajutorul jăruitorului.
jărui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jăruí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. jăruiésc, imperf. 3
sg. jăruiá; conj. prez. 3
să jăruiáscăjărui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JĂRUÍ, jăruiesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A răscoli jarul
1 pentru a aprinde mai bine cărbunii; a jări. [
Var.:
a jeruí vb IV] —
Jar1 +
suf. -ui.