jări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JĂRÍ, jăresc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A răscoli jarul
1 pentru a aprinde mai bine cărbunii; a jerui. – Din
jar1.jări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jărí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. jărésc, imperf. 3
sg. jăreá; conj. prez. 3
să jăreáscăjări (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JĂRÍ, jăresc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A răscoli jarul
1 pentru a aprinde mai bine cărbunii; a jerui. — Din
jar1.