jălbar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JĂLBÁR s. m. v. jelbar.jălbar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)jălbar, jălbari s. m. persoană care are mania de a face reclamații la diferite organe de conducere.
jălbar (Dicționaru limbii românești, 1939)jălbár m. Acela car, pentru banĭ, scrie pentru alțiĭ jalbe pe la autoritățĭ (maĭ ales la judecătorie). V.
advocat.jălbar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jălbár (
înv.)
s. m.,
pl. jălbárijălbar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JĂLBÁR, jălbari, s. m. (
înv.) Persoană care se ocupa cu scrisul jalbelor. [
Var.:
jelbár s. m.] —
Jalbă +
suf. -ar.