ițan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IȚÁN, ițani, s. m. (Rar) Locuitor de la munte. –
Iță +
suf. -an.ițan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ițán (rar)
s. m.,
pl. ițániițan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IȚÁN, ițani, s. m. (Rar) Locuitor de la munte. —
Iță +
suf. -an.