iac - explicat in DEX

iac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IAC, iaci, s. m. Mamifer rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu corpul masiv, acoperit de păr lung de culoare brună și cu o cocoașă pe ceafă (Poephagus grunniens). – Din fr. yack.

iac (Dicționar de neologisme, 1986)
IAC s.m. Mamifer rumegător din Tibet mai mic decât bivolul, cu corpul acoperit de păr lung, domesticit și folosit ca animal de povară. [Scris și yak. / < fr. yack < cuv. tibetan].

iac (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IAC s. m. mamifer erbivor rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu păr lung, domesticit, animal de povară. (< fr. yack)

iac (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
iac, iacuri s. n. (țig., fig.) chibrit, foc.

ĭac (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) ĭac m., pl. ĭecĭ. Stam. Boiștean.

ĭac (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) *ĭac m. (fr. yak, cuv. tibetan). Un fel de boŭ cu păru alb și foarte lung, cu coadă ca de cal și care trăĭește pin [!] Himalaya și alțĭ munțĭ aĭ Tibetuluĭ (poéphagus gránniens).

iac (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
IAC (‹ fr.) s. m. Mamifer bovid cu corpul masiv (600-700 kg; 1,9 m înălțime), acoperit cu păr lung, de culoare brună și cu o cocoașă pe ceafă (Poephagus grunniens). Trăiește în regiuni înalte (Tibet), în stare sălbatică și domesticit (folosit ca animal de povară și pentru lapte, carne și lână).

iac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iac s. m., pl. iaci

iac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IAC, iaci, s. m. Mamifer rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu corpul masiv, acoperit de păr lung de culoare brună și cu o cocoașă pe ceafă (Poephagus grunniens). — Din fr. yack.