izvoditor - explicat in DEX

izvoditor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IZVODITÓR, izvoditori, s. m. (Înv.) Cronicar; p. gener. scriitor, autor. – Izvodi + suf. -tor.

izvoditor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
izvoditór (înv.) s. m., pl. izvoditóri

izvoditor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
izvoditor m. începător, pricinuitor.

izvoditor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IZVODITÓR, izvoditori, s. m. (Înv.) Cronicar; p. gener. scriitor, autor. — Izvodi + suf. -tor.