izvodi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IZVODÍ, izvodesc, vb. IV. (
Înv.)
1. Tranz. A crea, a face, a inventa. ♦ (Rar) A descoperi.
2. Tranz. A alcătui, a compune, a redacta; a scrie.
3. Refl. A se contura, a apărea, a lua ființă. – Din
sl. izvoditi „a extrage, a traduce”.
izvodi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)izvodí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. izvodésc, imperf. 3
sg. izvodeá; conj. prez. 3
să izvodeáscăizvodì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)izvodì v.
1. a născoci:
știu dinainte ce au de gând să izvodească, puternicii pământului CR.;
2. a copia, a desena:
condeie care să poată izvodi așa AL.;
3. a proiecta, a plănui:
spuse tatălui ceea ce izvodise el să facă ISP. [Slav. IZVODITI, a scoate, a extrage].
izvodi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2012)IZVODÍ, izvodesc, vb. IV. (
înv.)
1. Tranz. A crea, a face, a inventa. ♦ (Rar) A descoperi.
2. Tranz. A alcătui, a compune, a redacta; a scrie.
3. Refl. A se contura, a apărea, a lua ființă. — Din
sl. izvoditi „a extrage, a traduce”.