izvod - explicat in DEX

izvod (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IZVÓD, izvoade, s. n. (Înv.) 1. Însemnare; listă; registru (de cheltuieli), foaie (de zestre); catalog. 2. Manuscris; text. ♦ Document. 3. Concept, plan; model. – Din sl. izvodŭ

izvod (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
izvód (izvoáde), s. n. – 1. Izvor, origine. – 2. Izvor, original. – 3. Text, versiune. – 4. Schiță, plan. – 5. Inventar, listă, însemnare. Sl. (bg., rus.) izvodŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 154; DAR). – Der. izvodi, vb. (a inventa, a născoci, a făuri; a alcătui, a compune; a copia, a traduce), din sl. izvoditi; izvoditor, s. n. (autor); izvoditură, s. f. (înv., invenție). Aproape toate aceste cazuri sînt înv.

izvod (Dicționaru limbii românești, 1939)
izvód n., pl. oade (vsl. izvodŭ, origine, exemplar. V. pro-hod, po-vod). Rar azĭ. Model, original de copiat, de imitat. Manuscris, text, copie, scriere. Catastih [!], condică, registru. Listă: izvod de zestre. V. suret.

izvod (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
izvód (înv.) s. n., pl. izvoáde

izvod (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
izvod n. 1. model de imitat, original de copiat; 2. text, cronică: în izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut? EM.; 3. catastif: se cuvine să fiu trecut în izvodul pensiilor AL.; 4. listă: izvod de zestre. [Slav. IZVODŬ, origină, model].

izvod (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IZVOD, izvoade, s. n. (înv.) 1. Însemnare; listă; registru (de cheltuieli), foaie (de zestre); catalog. 2. Manuscris; text. ♦ Document. 3. Concept, plan; model. — Din sl. izvodŭ.