izotropie - explicat in DEX

izotropie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IZOTROPÍE s. f. Proprietate a unui corp de a fi izotrop. – Din fr. isotropie.

izotropie (Dicționar de neologisme, 1986)
IZOTROPÍE s.f. Proprietate a unui corp de a fi izotrop. [Gen. -iei, var. isotropie s.f. / < fr. isotropie].

izotropie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IZOTROPÍE s. f. 1. însușire a unui corp de a fi izotrop. 2. (biol.) distribuție, presupusă omogenă, a proprietăților oului, în toate direcțiile. (< fr. isotropie)

izotropie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
izotropíe (-zo-tro-) s. f., art. izotropía, g.-d. izotropíi, art. izotropíei

izotropie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IZOTROPÍE s. f. Proprietate a unui corp de a fi izotrop. — Din fr. isotropie.