istovitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ISTOVITÓR, -OÁRE, istovitori, -oare, adj. Care istovește; epuizant, extenuant. –
Istovi +
suf. -tor.istovitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)istovitór adj. m.,
pl. istovitóri; f. sg. și
pl. istovitoáreistovitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ISTOVITÓR, -OÁRE, istovitori, -oare, adj. Care istovește; epuizant, extenuant. —
Istovi + suf
-tor.