istrăvi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)istrăví (-vésc, -ít), vb. – A cheltui fără rost, a risipi, a irosi, a toca banii.
Sl. sŭtraviti (Cihac, II, 151; Tiktin; DAR). Probabil a influențat asupra semantismului lui
isprăvi, care are dublul sens „a termina” și „a cheltui fără rost”, ca
istovi. Sec. XVII, astăzi rar, în
Mold. și
Bucov. –
Der. istravă, s. f. (risipă);
istrăvitor, adj. (cheltuitor).