istovit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ISTOVÍT, -Ă, istoviți, -te, adj. (Despre ființe) Extrem de obosit, sleit de puteri; extenuat, epuizat, frânt, sleit
2, sfârșit
2. –
V. istovi.istovit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)istovit a.
1. secat:
pe un istovit și trist izvor EM.;
2. stors de muncă:
la față cât e de istovit! AL.
istovit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ISTOVÍT, -Ă, istoviți, -te, adj. (Despre ființe) Extrem de obosit, sleit de puteri; extenuat, epuizat, frânt, sleit
2, sfârșit
2. —
V. istovi.