invocator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INVOCATÓR, -OÁRE, invocatori, -oare, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care face o invocație, care invocă. –
Invoca +
suf. -tor (după
fr. invocatoire, invocateur).
invocator (Dicționar de neologisme, 1986)INVOCATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care face o invocație, care invocă. [Cf. fr.
invocateur].
invocator (Marele dicționar de neologisme, 2000)INVOCATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care invocă. (după fr.
invocatoire, invocateur)
invocator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INVOCATÓR, -OÁRE, invocatori, -oare, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care face o invocație, care invocă. —
Invoca +
suf. -tor (după
fr. invocatoire, invocateur).