invocare - explicat in DEX

invocare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INVOCÁRE, invocări, s. f. Acțiunea de a invoca și rezultatul ei. – V. invoca.

invocare (Dicționar de neologisme, 1986)
INVOCÁRE s.f. Acțiunea de a invoca și (rar) rezultatul ei; invocație. [< invoca].

invocare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
invocáre s. f., g.-d. art. invocắrii; pl. invocắri

invocare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INVOCÁRE, invocări, s. f. Acțiunea de a invoca și rezultatul ei. — V. invoca.