învoială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVOIÁLĂ, învoieli, s. f. 1. Înțelegere, convenție, aranjament, acord.
2. Târg, tocmeală;
p. ext. angajare. ◊
Învoială agricolă = tocmeală agricolă.
3. Permisie, îngăduire. –
Învoi +
suf. -eală.