învelitoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVELITOÁRE, învelitori, s. f. Ceea ce servește la învelit; înveliș. ♦ (
Pop.) Plapumă, cuvertură. ♦ Copertă; hârtie, material plastic etc. cu care se acoperă o carte. ♦ Țiglă, tablă etc. cu care se acoperă o clădire. ♦ (
Pop.) Față de masă. [
Pl. și:
învelitoare] –
Înveli +
suf. -toare.