înveli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVELÍ, învelesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) acoperi cu ceva, a (se) înfășura în ceva. ♦
Tranz. A acoperi scoarțele unei cărți sau ale unui caiet cu hârtie, cu material plastic etc.; a îmbrăca. ♦
Tranz. A acoperi o casă cu țigle, cu tablă etc. ♦
Tranz. A acoperi focul (sau jarul etc.) cu pământ sau cu cenușă pentru a-l face să ardă mocnit.
2. Tranz. A înfășura urzeala pe sulul dinapoi al războiului. –
Cf. sl. valiti.