înveliș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVELÍȘ, învelișuri, s. n. 1. Obiect care servește la învelit; învelitoare. ♦ Scoarță, copertă, de carte. ♦ Învelitoare (de tablă, de țiglă etc.) de pe acoperișul unei case.
2. Stratul exterior al unui obiect, al unui organism etc. –
Înveli +
suf. -iș.