înveli (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)învelí (învelésc, învelít), vb. –
1. A înfășura. –
2. A acoperi, a pune ceva deasupra. –
3. A umple. –
4. A înfășura urzeala pe sulul războiului. –
5. A da la piuă. –
Var. învăli. Mr. anvălescu, anvalire, megl. anváles, anvăliri. Sl. valiti (Cihac, II, 106; DAR),
cf. val, și
bg. valjam. Accepțiile apar și în
sl. și se explică toate plecîndu-se de la ideea de bază, aceea de „sul”.
Der. din
lat. *
invelāre (Meyer,
Alb. St., IV, 105), nu este posibilă.
Der. învelitoare (
var. învelitură),
s. f. (ceea ce servește la învelit sau acoperit; husă; cuvertură, pătură; capac; acoperiș);
înveliș, s. n. (obiect care servește la învelit; capac; husă; acoperiș);
învelit, adj. (acoperit; pieptănat; căptușit; bătut în piuă; rotofei).