învelitoare - explicat in DEX

învelitoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNVELITOÁRE, învelitori, s. f. Ceea ce servește la învelit; înveliș. ♦ (Pop.) Plapumă, cuvertură. ♦ Copertă; hârtie, material plastic etc. cu care se acoperă o carte. ♦ Țiglă, tablă etc. cu care se acoperă o clădire. ♦ (Pop.) Față de masă. [Pl. și: învelitoare] – Înveli + suf. -toare.

învelitoare (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
învelitoare, învelitori s. f. (glum.) iubită, amantă.

învelitoare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ÎNVELITOÁRE (‹ înveli) s. f. Ceea ce servește la învelit. ♦ Plapumă, cuvertură etc. ♦ Hârtie, copertă etc. ♦ Față de masă. ♦ (TEHN.) Stratul de material izolant care acoperă fața exterioară a versantelor unui acoperiș; se execută din tablă, țigle, olane etc. ♦ Îmbrăcămintea impermeabilă a corpului unui balon.

învelitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
învelitoáre s. f., g.-d. art. învelitórii; pl. învelitóri

învelitoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
învelitoare f. 1. acoperișul casei; 2. velință, lăicer, scoarță; 3. capac: nu-i venea urda la învelitoare POP.